Bine ai venit!

Ei, daca tot ai ajuns pana aici, intamplator sau voluntar, sper sa sacrifici cateva momente pentru a arunca o privire asupra imaginilor mele. Nu sunt imagini de profesionist, nici pe departe, dar prin ele, incerc sa impartasesc cu altii ce ochiul meu a vazut si ce sufletul meu a simtit.

Sunetul tacerii

luni, 30 iulie 2012

Pe drumuri de munte


       
Bucegi. Cel mai cunoscut si mai frecventat masiv din munții patriei. O forfota neîntrerupta de oameni, șiruri neintrerupte de mașini, viata de noapte..asta jos, în stațiunile de pe Valea Prahovei. Sus..sus totul se schimba.    Liniște, o liniște ireala, un peisaj din alte vremuri, din alta lume. Acolo, sus, pe creasta munților sfinți ai dacilor  încă mai veghează, nemișcat de veacuri, Sfinxul romanesc. Acolo, pe platoul Bucegilor, călătorul indragostit de munte își poate trage sufletul la cabana Babele, înainte de a porni pe cărări înguste de munte, în drumeții. Acolo am poposit si eu, recunosc, mai mult la insistentele fratelui meu și din dorința de a surprinde in imagini peisajul care se desfășura la picioarele mele. Prima zi ne-a permis doar o plimbare pana la Crucea Eroilor Neamului, un traseu ușor de o ora-jumătate cel mult.

Un drum șerpuit, pe creasta Caraimanului, de unde puteai vedea întreaga Vale a Prahovei. Un drum făcut în acompaniamentul țăcănitului aparatului de fotografiat, fără vorbe prea multe. Pentru cine nu știe, Crucea Eroilor a fost ridicata intre 1926 și 1928 din inițiativa Reginei Maria, în memoria eroilor căzuți în Primul Război Mondial, al căror sânge a înroșit și crestele Bucegilor. Ridicat la 2291 metri altitudine, cu cei 28 metri, era la vremea respectiva cea mai înalta construcție de acest gen din lume, aflata la cea mai mare altitudine. Atunci, crucea era luminata de 120 de becuri alimentate de la un generator închis în soclul ei. In timpul regimului comunist, un primar credincios regimului a vrut sa-i taie bratele și sa pună în vârf o stea roșie. Din fericire, inițiativa lui nu a fost dusa la capăt și astfel, astăzi, lumina de la cele 300 de becuri o fac vizibila de aproape oriunde de pe Valea Prahovei. Cu toate astea, monumentul nu a scăpat neatins, oricine ajunge acolo are ocazia sa citească numele turiștilor inconștienți și fără respect pentru un astfel de monument "imortalizate" în piatra soclului. Prezenta politiei parcului național nu se face simțita, astfel încât oricine poate face aproape ce vrea acolo, și nu numai. Pentru orice roman conștient de semnificația unui astfel de monument, pentru oricine știe ce au însemnat Bucegi-ul, Sfinxul și Babele pentru strămoșii noștri, pentru oricine simte istoria neamului nostru curgându-i prin vene, priveliștea turiștilor cățărați pe Babe și pe Sfinx, graffiti-urile de pe Crucea Eroilor Neamului nu poate decât sa doara..















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu