Natura iti ofera uneori spectacole unice..momente de o frumusete stranie, greu de explicat sau de descris in cuvinte. Am avut sansa sa vad un astfel de moment, anul trecut. Am fost destul de norocos sa am si aparatul foto la mine..dar sa va spun povestea. Navigam pe raul St. Lawrence, in Canada, intre Quebec si Montreal. Manevra pe rauri cu o nava mare, de ocean, presupune pilot, carturi permanente in compartimentul masina, atentie si iar atentie. Dupa un astfel de cart, putin dupa ora 6 dimineata, terminandu-mi tura, am urcat in cabina sa ma odihnesc. Abia se lumina afara, soarele inca nu rasarise, era o dimineata friguroasa de septembrie, tipica pentru zona in care ne aflam. Mi-am aruncat o privire afara si am vazut un firicel de ceata care plutea pe deasupra apei. Cum nu-mi era foarte somn, m-am decis sa ies sa incerc sa fac cateva fotografii. Cateva cadre si la un moment dat, am vazut inspre prova cum se ridica un zid de ceata in fata navei. Era ceva ciudat, pentru ca parea cumva solid, drept si nemiscat, de parca ne astepta..
Pe masura ce ne apropiam, parea ca incepe sa se miste la o parte din fata noastra, facandu-ne loc, inclinandu-se usor, a salut, parca..fascinat, hipnotizat, am continuat sa fotografiez, uitand de setarile aparatului, de toate lucrurile care m-ar fi preocupat in mod normal..uitand de frig, de odihna. Nava manevra in continuare, urmand linia sinuoasa a raului, iar zidul de ceata isi continua joaca. Departe, in fata noastra parea sa puna stapanire si peste malul drept al raului, pentru ca atunci cand ne apropiam sa se retraga brusc, deschizandu-ne calea.
Dansul acesta straniu a continuat in tacanitul aparatului de fotografiat pana cand, peste malul drept a inceput sa rasara soarele. In momentul acela, ceata a parut ca se intinde efectiv peste nava si ca "prinde" in palma astrul zilei, ca si cum Creatorul insusi si-a mangaiat duios, pe frunte, fiul..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu