Fara indoiala ca sunt multe locuri in tara noastra prea putin cunoscute sau prea putin apreciate. Nu stiu de ce, poate privim prea mult spre un vest care ne desconsidera constant ca sa mai putem vedea frumosul de la noi de acasa. Strainii care ne viziteaza descopera si se indragostesc de o Romanie pe care noi o ignoram constant..si raman aici. Nu pot sa nu ma gandesc ca exista o vraja pe pamanturile noastre, ca un cantec de sirena ce razbate din fiecare fir de iarba, din fiecare piatra si care te face sa vrei sa ramai..si din pacate, tocmai noi am ramas surzi la chemarea lui. Traind in viteza, mereu preocupati de "acum", condusi de infamul "a avea", asteptand cu mana intinsa, cersetori la portile unei Europe care nu ne vrea, purtam cu noi blestemul greu al sangelui varsat de atat de multi in toata istoria noastra pentru pamantul pe care ne-am nascut. Ruina, nepasarea, neglijenta isi pun pecetea pe locuri de o frumusete fara seaman. Unul din locurile acestea, pe care l-am vizitat recent si de care m-am indragostit fara sanse de scapare este Semenicul. Fara sa fie foarte inalt, doar putin peste 1400 m, este unul din putinele locuri din tara unde zapada persista mai multe luni pe an, ideal pentru pasionatii de sporturi de iarna, iar vara te vrajeste cu verdele coniferelor, cu iarba inalta care danseaza lenes in bataia vantului, cu linistea nepamanteana. Drumul care urca serpuit dinspre Garana - Trei ape nu este in cea mai buna conditie, dar peisajul spre care te poarta te va face sa ierti incercarile la care iti va supune masina. Si, cine stie, de-acolo de sus, cu putina bunavointa, se poate vedea si Vestul spre care visam cu totii..:)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu