Manastirea Hurezi

                        “ Într-al doilea an al domniei noastre pus-am temelie si am inceput a zidi manastire”.
Asa grăiește hrisovul de întemeiere al Mânăstirii Hurezi, ctitoria Domnitorului Constantin Brâncoveanu (1688 - 1714).    

Așezată în partea de nord a județului Vâlcea, la poalele munților Căpățânii, este considerata cel mai frumos și mai rafinat exemplu de arhitectura românească. Înălțată în 1693, a intrat în patrimoniul UNESCO în 1995. 

Biserica ar fi trebuit sa fie necropola familiei domnești. Înauntru, un mormânt mare de marmura, încă mai așteaptă de doua secole jumătate, rămășitele pământești ale marelui domnitor. In interiorul bisericii se mai găsește și scaunul domnesc, sculptat în lemn, purtând stema Cantacuzinilor, stranile și un policandru, toate din vremea domnitorului.

Intrarea principala se face pe sub o bolta larga, care odinioară, la vreme de pericol, se închidea cu o poarta mare de lemn ferecata cu fier, care mai exista și astăzi. Deasupra intrării, în turnul clopotniței, se găsesc patru clopote mari, trei dintre ele purtând în inscripție numele voievodului.

Pe latura de miazăzi, la etaj au fost odinioară casele domnești, cu săli mari, boltite, sprijinite pe coloane de piatra. Acum, aceste încăperi adăpostesc o valoroasa colecție de obiecte si icoane bisericești ale mănăstirii.

Una dintre podoabele arhitecturale, care da manastirii Hurezi un aer de sarbatoare si incanta privirea vizitatorilor, e foisorul vrednicului egumen si iubitor de arta Dionisie Balacescu, ridicat intre anii 1725-1753, opera pietrarului Iosif.